OD'AIE, odăi, s.f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuinţă, apartament, casă. 2. (Înv. si reg.) Asezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] - Din tc. oda, bg. odaia.
Sursă : DEX'98 (38664)  - oprocopiuc

OD'AIE s. v. cameră.
Sursă : Sinonime (197492)  - siveco

OD'AIE s. v. adăpost, apartament, asezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, obsigă, sălas.
Sursă : Sinonime (197493)  - siveco

od'aie s. f., art. od'aia, g.-d. art. odăii; pl. odăi
Sursă : DOR (266465)  - siveco

OD'AIE odăi f. 1) Încăpere în interiorul unei case; cameră. 2) înv. Asezare gospodărească izolată de sat. 3) rar Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; sălas; colibă. 4) ist. Cazarmă turcească folosită uneori si ca închisoare. [Sil. o-da-ie] /<turc. oda, bulg. odaja
Sursă : NODEX (345351)  - siveco